română

Etimologie

Cuvânt autohton.

Pronunție

  • AFI: /az.vɨr'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) azvârli
Infinitiv a (se) azvârli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) azvârl
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) azvârle
Participiu azvârlit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a arunca ceva (departe) printr-o mișcare rapidă și violentă.
    Azvârli mingea.
  2. a da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător).
  3. (v.intranz.) a arunca cu ceva asupra cuiva.
  4. (despre animale de ham) a izbi cu picioarele, a fi nărăvaș.
  5. (v.refl.) a se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe