wetten
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus wettōn < *wedden. Înrudit cu neerlandeză wedden.
Pronunție
- AFI: /ˈvɛtən/
Verb
| Conjugarea verbului wetten | |
| Infinitiv | wetten |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
wettest wettet |
| Indicativ imperfect | wettete |
| Participiu perfect | gewettet |
| Verb auxiliar | haben |