wetten

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus wettōn < *wedden. Înrudit cu neerlandeză wedden.

Pronunție

• AFI: /ˈvɛtən/

Verb

Conjugarea verbului wetten
Infinitiv	wetten
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	wettest wettet
Indicativ imperfect	wettete
Participiu perfect	gewettet
Verb auxiliar	haben

1. a face/pune rămășag, a face un pariu

Cuvinte derivate

• Wette
• Wetteinsatz