zbânțui

română

Variante

• zbănțui

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /zbɨn.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) zbânțui
Infinitiv	a (se) zbânțui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) zbânțui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) zbânțuie
Participiu	zbânțuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat.

Cuvinte derivate

• zbânț
• zbânțuială
• zbânțuire
• zbânțuit
• zbânțuitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online