zbânțuitură

română

Etimologie

Din a (se) zbânțui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /zbɨn.ʦu.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului zbânțuitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zbânțuitură	zbânțuituri
Articulat	zbânțuitura	zbânțuiturile
Genitiv-Dativ	zbânțuiturii	zbânțuiturilor
Vocativ	zbânțuitură	zbânțuiturilor

1. (rar) zbânțuire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online