zdrăncănire

română

Etimologie

Din zdrăncăni.

Pronunție

• AFI: /zdrən.kə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului zdrăncănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zdrăncănire	zdrăncăniri
Articulat	zdrăncănirea	zdrăncănirile
Genitiv-Dativ	zdrăncănirii	zdrăncănirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a zdrăncăni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri