zdrăngănitură

română

Etimologie

Din a zdrăngăni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /zdrən.gə.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului zdrăngănitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zdrăngănitură	zdrăngănituri
Articulat	zdrăngănitura	zdrăngăniturile
Genitiv-Dativ	zdrăngăniturii	zdrăngăniturilor
Vocativ	zdrăngănitură	zdrăngăniturilor

1. zdrăngănit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online