română

Variante

Etimologie

Din a zdrăngăni.

Pronunție

  • AFI: /zdrən.gə'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
zdrăngănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zdrăngănit zdrăngănite
Articulat zdrăngănitul zdrăngănitele
Genitiv-Dativ zdrăngănitului zdrăngănitelor
Vocativ zdrăngănitule zdrăngănitelor
  1. faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură.


Traduceri

Referințe