zvârcolitură

română

Etimologie

Din a (se) zvârcoli + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /zvɨr.ko.li'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului zvârcolitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zvârcolitură	zvârcolituri
Articulat	zvârcolitura	zvârcoliturile
Genitiv-Dativ	zvârcoliturii	zvârcoliturilor
Vocativ	zvârcolitură	zvârcoliturilor

1. zvârcolire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online