zvârcolitură

română

Etimologie

Din a (se) zvârcoli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /zvɨr.ko.li'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zvârcolitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zvârcolitură zvârcolituri
Articulat zvârcolitura zvârcoliturile
Genitiv-Dativ zvârcoliturii zvârcoliturilor
Vocativ zvârcolitură zvârcoliturilor
  1. zvârcolire.


Traduceri

Referințe