sfincter
română
Etimologie
Din franceză, latină sphincter.
Pronunție
- AFI: /'sfink.ter/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfincter | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfincter | sfinctere |
| Articulat | sfincterul | sfincterele |
| Genitiv-Dativ | sfincterului | sfincterelor |
| Vocativ | sfincterule | sfincterelor |
- mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online