triumvir
română
Etimologie
Din latină, franceză triumvir.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului triumvir | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | triumvir | triumviri |
| Articulat | triumvirul | triumvirii |
| Genitiv-Dativ | triumvirului | triumvirilor |
| Vocativ | triumvirule | triumvirilor |
- (în roma antică) fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online