épaule
Vezi și : epaule, épaulé, êpaule, êpaûle |
(français)
Etimologie
Din franceză medie espaule, care provine din franceză veche espalle < latină populară *spatla, din latină târzie spathula, diminutiv al lui spatha („spată”) (de unde vine cuvântul francez épée). Este dublet al lui spatule.
Pronunție
Substantiv
épaule f., épaules pl.
- (anat.) umăr
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni
Etimologie
Din épauler.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru épauler.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru épauler.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru épauler.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru épauler.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru épauler.