spată

română

Etimologie

Din latină spatha.

Pronunție

• AFI: /'spa.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului spată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spată	spete
Articulat	spata	spetele
Genitiv-Dativ	spetei	spetelor
Vocativ	spată	spetelor

1. piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală.
2. bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă.
3. porțiune a scapulei care susține articulația umărului; (p.ext.) regiunea corespunzătoare a corpului.
4. os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; (p.ext.) regiunea corespunzătoare a corpului.
5. (reg.) spătarul scaunului.
6. (înv.) sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri.

Cuvinte derivate

• spetează
• speti
• spătar
• spătos

Locuțiuni

• (loc.adj.) Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pasat
• săpat

Referințe

• DEX '98 via DEX online