umăr
română
Etimologie
Din latină humerus.
Pronunție
- AFI: /'u.mər/
Substantiv
| Declinarea substantivului umăr | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | umăr | umeri |
| Articulat | umărul | umerii |
| Genitiv-Dativ | umărului | umerilor |
| Vocativ | umărule | umerilor |
- parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi.
- parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul.
- (fig.) culme a unui deal, a unui munte.
- partea bombată de lângă gâtul unui vas.
- proeminență pe suprafața unui obiect, care servește ca reazem altui obiect.
- parte a jugului care se așază pe gâtul vitelor.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniți
- A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini
- A da (sau a ridica etc.) din umeri = a-și exprima nedumerirea, neștiința, indiferența etc. printr-un gest de ridicare a umerilor
- A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor
- (pop.) A-și lua călcâiele (sau picioarele) de-a umeri = a fugi
- A pune (cuiva ceva) pe umeri = a încărca, a împovăra (pe cineva) cu o vină
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului umăr | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | umăr | umere |
| Articulat | umărul | umerele |
| Genitiv-Dativ | umărului | umerelor |
| Vocativ | umărule | umerelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online