épier

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie espier, care provine din franceză veche espier < latină populară *spiāre (confer italiană spiare, spaniolă, portugheză și ‎catalană espiar).

Provine din limba francă *spehōn < proto-germanică *spehōną‎ (“to spy”). Înrudit cu neerlandeză medie spien și ‎germană spähen.

Pronunție

• AFI: /e.pje/

Verb

1. a spiona, a iscodi
2. (înv.) a priveghea, a pândi

Etimologie

Din latină spicare.

Verb

1. (agr.) a înspica, a face spic, a da în spic

Cuvinte derivate

• épiage
• épiaison
• épié

Cuvinte apropiate

• épi

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire