pândi

română

Etimologie

Probabil din slavă pąditi („a împinge, a îmboldi”).

Dar lingvistul Sorin Paliga sugerează o origine proto-boreală bazată pe rădăcina *Ghw-N ("a fugi, a vâna").

Pronunție

• AFI: /pɨn'di/

Verb

Conjugarea verbului pândi
Infinitiv	a pândi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pândesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pândească
Participiu	pândit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și intranz.) a observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva).
2. (v.tranz.) a urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi.
3. (v.tranz.) a studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile.
4. (v.tranz. și intranz.) a aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată).

Sinonime

• 1: spiona, urmări
• 2-3: urmări
• 4: aștepta

Cuvinte derivate

• pândaci
• pândar
• pândaș
• pândă
• pândăraș
• pândări
• pândărire
• pândărit
• pândăroi
• pândeală
• pândeș
• pândeț
• pândire
• pândiș
• pândit
• pânditor

Expresii

• A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea
• (tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită

Traduceri

a urmări, a spiona

Vedeți traduceri pentru a urmări și a spiona.

Referințe

• DEX online