îmbătare
română
Etimologie
Din a îmbăta.
Pronunție
- AFI: /ɨm.bə'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îmbătare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmbătare | îmbătări |
| Articulat | îmbătarea | îmbătările |
| Genitiv-Dativ | îmbătării | îmbătărilor |
| Vocativ | îmbătare | îmbătărilor |
- acțiunea de a (se) îmbăta și rezultatul ei; amețeală.
- (fig.) tulburare adâncă (și plăcută); încântare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online