îmbrâncire

română

Etimologie

Din a (se) îmbrânci.

Pronunție

• AFI: /ɨm.brɨn'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbrâncire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbrâncire	îmbrânciri
Articulat	îmbrâncirea	îmbrâncirile
Genitiv-Dativ	îmbrâncirii	îmbrâncirilor
Vocativ	îmbrâncire	îmbrâncirilor

1. acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online