îmbrăcare

română

Etimologie

Din a (se) îmbrăca.

Pronunție

• AFI: /ɨm.brə'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbrăcare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbrăcare	îmbrăcări
Articulat	îmbrăcarea	îmbrăcările
Genitiv-Dativ	îmbrăcării	îmbrăcărilor
Vocativ	îmbrăcare	îmbrăcărilor

1. acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online