română

Etimologie

Contaminare între a îmbucăți și a înjumătăți.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.kə.tə'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
îmbucătăți
Infinitiv a îmbucătăți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmbucătățesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbucătățească
Participiu îmbucătățit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe