îmbucătățire

română

Etimologie

Din a îmbucătăți.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu.kə.tə'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbucătățire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbucătățire	îmbucătățiri
Articulat	îmbucătățirea	îmbucătățirile
Genitiv-Dativ	îmbucătățirii	îmbucătățirilor
Vocativ	îmbucătățire	îmbucătățirilor

1. acțiunea de a îmbucătăți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online