îmbucurător

română

Etimologie

Din a (se) îmbucura + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu.ku.rə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului îmbucurător
	Singular	Plural
Masculin	îmbucurător	îmbucurători
Feminin	îmbucurătoare	îmbucurătoare
Neutru	îmbucurător	îmbucurătoare

1. care bucură, care face bucurie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online