îmbucura

română

Etimologie

Din în- + a (se) bucura.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu.ku'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) îmbucura
Infinitiv	a (se) îmbucura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îmbucur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îmbucure
Participiu	îmbucurat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) bucura.

Cuvinte derivate

• îmbucurător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online