împăiere

română

Etimologie

Din a împăia.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pəˈje.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împăiere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împăiere	împăieri
Articulat	împăierea	împăierile
Genitiv-Dativ	împăierii	împăierilor
Vocativ	împăiere	împăierilor

1. acțiunea de a împăia și rezultatul ei.
2. (rar) fază de formare a paiului la cereale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online