Etimologie

Din în- + paie (după franceză empailler).

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pəˈja/


Verb


Conjugarea verbului
împăia
Infinitiv a împăia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împăiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împăieze
Participiu împăiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe