împestrițare

română

Etimologie

Din a (se) împestrița.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pes.tri'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împestrițare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împestrițare	împestrițări
Articulat	împestrițarea	împestrițările
Genitiv-Dativ	împestrițării	împestrițărilor
Vocativ	împestrițare	împestrițărilor

1. acțiunea de a (se) împestrița și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online