împiedicare

română

Variante

• împiedecare

Etimologie

Din a împiedica.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pje.diˈka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împiedicare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împiedicare	împiedicări
Articulat	împiedicarea	împiedicările
Genitiv-Dativ	împiedicării	împiedicărilor
Vocativ	împiedicare	împiedicărilor

1. acțiunea de a (se) împiedica și rezultatul ei.
2. (înv. și reg.) piedică, obstacol.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online