împingător

română

Etimologie

Din a împinge + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pin.gə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
împingător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împingător împingătoare
Articulat împingătorul împingătoarele
Genitiv-Dativ împingătorului împingătoarelor
Vocativ împingătorule împingătoarelor
  1. accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului în țeavă.


Traduceri

Referințe