împins
Etimologie
Din verbul a împinge.
Pronunție
- AFI: /ɨmˈpins/
Substantiv
| Declinarea substantivului împins | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împins | împinsuri |
| Articulat | împinsul | împinsurile |
| Genitiv-Dativ | împinsului | împinsurilor |
| Vocativ | - | - |
- împingere.
- luptă.
- (spec.) îmbrâncire.
- (înv.) dovedire.
- (fig.) respingere.
- (fig.) izgonire.
- (iron.) mituire.
Sinonime
- 1: împingere
- 2: luptă
- 3: îmbrâncire
- 4: dovedire
- 5: respingere
- 6: izgonire
- 7: mituire
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (glum.) Fabrica de împins vagoane și lustruit tampoane = loc inexistent; nicăieri
- (despre oameni) Mutră de-împins vagoane = urât; grosolan, necioplit; cu o înfățișare neplăcută
Traduceri
Traduceri
Variante
Etimologie
Din verbul a împinge.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului împins | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | împins | împinși |
| Feminin | împinsă | împinse |
| Neutru | împins | împinse |
- care și-a schimbat poziția fiind mișcat prin forță.
- a cărui avansare este provocată de cineva sau de ceva.
- (fig.; despre fenomene) a cărui producere este determinată de cineva sau de ceva.
- mutat din loc fără violență.
- agresat.
- dat la o parte de cineva care își face loc într-o mulțime.
- care este apăsat cu putere.
- (fig.) ajutat.
- (fig.) pentru care s-a intervenit astfel încât să ajungă la o situație socială nemeritată.
- (fig.) respins.
- (fig.) izonit.
- (fig.) îndemnat sau silit de cineva să facă ceva.
- (fig.) determinat de către soartă, destin, condiții obiective, să ajungă într-o anumită situație.
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din împinge.
Verb
- forma de participiu trecut pentru împinge.