română

Etimologie

Din împletitor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.ple.ti'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împletitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împletitoare împletitoare
Articulat împletitoarea împletitoarele
Genitiv-Dativ împletitoarei împletitoarelor
Vocativ împletitoareo împletitoarelor
  1. persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte.


Traduceri

Referințe