împletitură

română

Etimologie

Din a împleti + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨm.ple.ti'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului împletitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împletitură	împletituri
Articulat	împletitura	împletiturile
Genitiv-Dativ	împletiturii	împletiturilor
Vocativ	împletitură	împletiturilor

1. fel de a împleti.
2. (concr.) produs obținut prin împletire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online