împovărat

română

Etimologie

Din a (se) împovăra.

Pronunție

• AFI: /ɨm.po.və'rat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului împovărat
	Singular	Plural
Masculin	împovărat	împovărați
Feminin	împovărată	împovărate
Neutru	împovărat	împovărate

1. încărcat cu o povară; îngreunat.
2. (fig.) năpădit de tristețe, tulburat de frământări sufletești.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online