română

Etimologie

Din a (se) împovăra.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.po.və'rat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împovărat
Singular Plural
Masculin împovărat împovărați
Feminin împovărată împovărate
Neutru împovărat împovărate
  1. încărcat cu o povară; îngreunat.
  2. (fig.) năpădit de tristețe, tulburat de frământări sufletești.


Traduceri

Referințe