română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) podŭvoratargă”.

Pronunție

  • AFI: /po'va.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
povară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ povară poveri
Articulat povara poverile
Genitiv-Dativ poverii poverilor
Vocativ povară poverilor
  1. greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură.
  2. (fig.) suferință fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium.
  3. obligație, însărcinare grea.
  4. veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantității mărfurilor.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe