frământare
Etimologie
Pronunție
- AFI: /frə.mɨn'ta.re/
Substantiv
Declinarea substantivului frământare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | frământare | frământări |
Articulat | frământarea | frământările |
Genitiv-Dativ | frământării | frământărilor |
Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei.
- Frământarea aluatului.
- umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale).
- Din nimic s-a stârnit o frământare.
- neliniște sufletească, zbucium, chin.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
acțiunea de a frământa
agitație