împrejmuire

română

Etimologie

Din a împrejmui.

Pronunție

• AFI: /ɨm.preʒ.mu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împrejmuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împrejmuire	împrejmuiri
Articulat	împrejmuirea	împrejmuirile
Genitiv-Dativ	împrejmuirii	împrejmuirilor
Vocativ	împrejmuire	împrejmuirilor

1. acțiunea de a împrejmui; împrejmuit.
2. (concr.) îngrăditură; gard.
3. (înv.) împrejurime.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online