împrejmuire
română
Etimologie
Din a împrejmui.
Pronunție
- AFI: /ɨm.preʒ.mu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împrejmuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împrejmuire | împrejmuiri |
| Articulat | împrejmuirea | împrejmuirile |
| Genitiv-Dativ | împrejmuirii | împrejmuirilor |
| Vocativ | împrejmuire | împrejmuirilor |
- acțiunea de a împrejmui; împrejmuit.
- (concr.) îngrăditură; gard.
- (înv.) împrejurime.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online