împrejurime

română

Etimologie

Din împrejur + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pre.ʒu'ri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului împrejurime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împrejurime	împrejurimi
Articulat	împrejurimea	împrejurimile
Genitiv-Dativ	împrejurimii	împrejurimilor
Vocativ	împrejurime	împrejurimilor

1. locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online