împrietenire

română

Etimologie

Din a (se) împrieteni.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pri.e.teˈni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împrietenire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împrietenire	împrieteniri
Articulat	împrietenirea	împrietenirile
Genitiv-Dativ	împrietenirii	împrietenirilor
Vocativ	împrietenire	împrietenirilor

1. faptul de a (se) împrieteni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online