împuțiți

română

Etimologie

Din împuțit.

Pronunție

• AFI: /ɨm.puˈʦiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru împuțit.

Etimologie

Din împuți.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru împuți.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru împuți.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru împuți.