împuți

Vezi și : impuți

română

Etimologie

Din în- + puți.

Pronunție

• AFI: /ɨm.puˈʦi/

Verb

Conjugarea verbului împuți
Infinitiv	a împuți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împuțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împuțească
Participiu	împuțit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție.
2. (v.tranz.) a umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție).

Cuvinte derivate

• împuțiciune
• împuțit

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din împuți.

Pronunție

• AFI: /ɨmˈpuʦʲ/
• AFI: /ɨm.puˈʦi/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru împuți.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru împuți.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împuți.

Referințe

• DEX '98 via DEX online