împuțit

română

Etimologie

Din verbul a împuți.

Pronunție

• AFI: /ɨm.puˈʦit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului împuțit
	Singular	Plural
Masculin	împuțit	împuțiți
Feminin	împuțită	împuțite
Neutru	împuțit	împuțite

1. care a intrat in putrefacție, care miroase urât din cauza alterării.
2. murdar, neîngrijit.
3. (despre oameni; adesea substantivat) leneș, trândav.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din împuți.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru împuți.

Referințe

• DEX '98 via DEX online