înălțătură

română

Etimologie

Din a înălța + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨ.nəl.ʦə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului înălțătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înălțătură	înălțături
Articulat	înălțătura	înălțăturile
Genitiv-Dativ	înălțăturii	înălțăturilor
Vocativ	înălțătură	înălțăturilor

1. (rar) ridicătură (de pământ); înălțime.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alintătura

Referințe

• DEX '98 via DEX online