română

Etimologie

Din a ridica + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ri.di.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ridicătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ridicătură ridicături
Articulat ridicătura ridicăturile
Genitiv-Dativ ridicăturii ridicăturilor
Vocativ ridicătură ridicăturilor
  1. înălțime, proeminență.
  2. loc ridicat; dâmb.
  3. faptul de a ridica (lucruri grele).


Traduceri

Referințe