înșiruire

română

Etimologie

Din a înșirui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃi.ru'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înșiruire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înșiruire	înșiruiri
Articulat	înșiruirea	înșiruirile
Genitiv-Dativ	înșiruirii	înșiruirilor
Vocativ	înșiruire	înșiruirilor

1. acțiunea de a înșirui și rezultatul ei; șir.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online