Etimologie

Din a înșirui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃi.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înșiruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înșiruire înșiruiri
Articulat înșiruirea înșiruirile
Genitiv-Dativ înșiruirii înșiruirilor
Vocativ înșiruire înșiruirilor
  1. acțiunea de a înșirui și rezultatul ei; șir.


Traduceri

Referințe