înțelenire

română

Etimologie

Din a înțeleni.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʦe.le'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înțelenire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înțelenire	înțeleniri
Articulat	înțelenirea	înțelenirile
Genitiv-Dativ	înțelenirii	înțelenirilor
Vocativ	înțelenire	înțelenirilor

1. acțiunea de a (se) înțeleni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online