înțeleni

română

Etimologie

Din în + țelină.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʦe.le'ni/

Verb

Conjugarea verbului înțeleni
Infinitiv	a înțeleni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înțelenesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înțelenească
Participiu	înțelenit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre pământ, la pers. 3) a se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.).

   Soarele a înțelenit pământul.

2. (v.tranz. și refl.) a lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa.
3. (v.intranz.) (fig.) a rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni.

Cuvinte derivate

• desțeleni
• înțelenire
• înțelenit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online