încăpățânare
română
Variante
- (reg.) încăpăținare
Etimologie
Din verbul a se încăpățâna.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kə.pə.ʦɨˈna.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încăpățânare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încăpățânare | încăpățânări |
| Articulat | încăpățânarea | încăpățânările |
| Genitiv-Dativ | încăpățânării | încăpățânărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a se încăpățâna.
- O încăpățânare fără sens.
Sinonime
- îndărătnicie, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătângie, (prin Transilv.) mădăție; tenacitate
Cuvinte derivate
Traduceri
cerbicie
|
|