tenacitate

română

Etimologie

Din franceză ténacité < latină tenacitas, tenacitatis.

Pronunție

• AFI: /te.na.ʧi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului tenacitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tenacitate	invariabil
Articulat	tenacitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	tenacității	invariabil
Vocativ	tenacitate	invariabil

1. însușirea de a fi tenace; stăruință, perseverență, dârzenie.
2. proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe.
3. mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online