încătușare

română

Etimologie

Din a încătușa.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kə.tu'ʃa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încătușare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încătușare	încătușări
Articulat	încătușarea	încătușările
Genitiv-Dativ	încătușării	încătușărilor
Vocativ	încătușare	încătușărilor

1. acțiunea de a încătușa și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cenușărita

Referințe

• DEX '98 via DEX online