încătușa

română

Etimologie

Din în- + cătușă.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kə.tu'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului încătușa
Infinitiv	a încătușa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încătușez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încătușeze
Participiu	încătușat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune cuiva cătușe; (p.ext.) a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui.
2. (v.tranz.) (fig.) (despre sentimente, preocupări) a pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală.

Cuvinte derivate

• încătușare
• încătușat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• castaniu
• cășunați

Referințe

• DEX '98 via DEX online