încartirui

română

Etimologie

Din în- + a cartirui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kar.ti.ru'i/

Verb

Conjugarea verbului încartirui
Infinitiv	a încartirui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încartiruiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încartiruiască
Participiu	încartiruit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui.

Cuvinte derivate

• încartiruire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărunțirii
• cârniturii

Referințe

• DEX '98 via DEX online