încartiruire

română

Etimologie

Din a încartirui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kar.ti.ru'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încartiruire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încartiruire	încartiruiri
Articulat	încartiruirea	încartiruirile
Genitiv-Dativ	încartiruirii	încartiruirilor
Vocativ	încartiruire	încartiruirilor

1. acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online